Colegiul Psihologilor din România

Se spune adesea că evenimentul tragic de la Colectiv nu reprezintă o nefericită întâmplare, ci o radiografie a modului în care funcționează societatea românească: cluburi care își derulează activitatea fără avize de incendiu, patroni care își îngrămădesc clienții ignorând orice reguli legale de limita de persoane dintr-un anumit spațiu, pompieri interesați să obțină sponsorizări în vizitele lor de monitorizare, instalatori de artificii care ignoră mesajele din instrucțiuni ce interzic amplasarea acestora în spații închise, spitale insalubre pline de bacterii, apă chioară vândută ca dezinfectant, camere de arși plătite din bani europeni complet nefuncționale, iar lista ar putea continua.

Reflectând asupra situației în care se regăsește acum Colegiul Psihologilor din România am putea trage, din păcate, aceeași concluzie: că acest scandal nu reprezintă doar o nefericită întâmplare, ci o radiografie a modului în care a funcționat acest Colegiu și alte instituții conexe în ultimii ani.

În acest comunicat mă voi rezuma doar la a încerca să răspundem la întrebarea: cum a ajuns fostul angajat al CPR, fostul director juridic al CPR, la un pas să sechestreze o întreagă profesie?

Primele semne despre dorința imensă de putere din partea fostului director juridic au apărut cu aproape zece ani în urmă, când acest personaj și-a început studiile doctorale în psihologie, când încă era student la licență în specializarea Psihologie și ar fi trebuit să fie preocupat de lucrarea sa de licență. Cu atât mai mult cu cât, în același timp, lucra cu normă întreagă ca angajat al CPR. 

Aceste semne au fost dublate de trecerea sa treptată, fără acordul Consiliului CPR, din poziția de consilier juridic, în aceea de director juridic al Departamentului Juridic și de Comunicare, iar mai apoi în aceea de Director General al CPR. 

Toate aceste semne timpurii au fost identificate de către unii colegi, însă, cei mai mulți dintre noi am asistat pasiv la toate aceste abuzuri ale binomului Mihai Aniței – Iulian Laurențiu Ștefan, încredințându-i primului un al doilea mandat de președinte, iar celui de-al doilea puterea discreționară de a decide asupra unei întregi profesii.

Iulian Laurențiu Ștefan a început, așa cum îi șade bine unui dictator, să decidă în orice situație. A fost, pe rând: întâiul psiholog specialist în transporturi, blocând negocierile cu cei din Ministerul Transporturilor prin poziționarea sa conflictuală față de aceștia; întâiul psiholog specialist în probleme de psihopatologia copilului, rescriind rolul unei întregi instituții de stat – DGASPC pentru a face loc propriei jucării – Institutul de Psihologie Judiciară; întâiul psiholog specialist în psihologie militară, propunând fragmentarea unei întregi specialități precum psihologia aplicată în domeniul securității naționale. Și lista ar putea continua, dar ideea rămâne aceeași – opoziția la acest stil de conducere a fost alcătuită din prea puțini colegi pentru a tempera pornirile nedemocratice ale acestui personaj.

A venit, într-un final, și momentul exploziei, prilejuit de alegerile din acest an, în care acest domn a încălcat, direct sau prin subalternii săi, toate regulile democratice posibile, începând cu: (a) numirea sa drept candidat la președinția CPR cu încălcarea cu bună știință a unei prevederi din regulamentul de organizare a alegerilor din CPR ce solicita explicit candidaților să dețină treapta de psiholog principal, deși acesta avea doar titlul de psiholog specialist; (b) înlăturarea tuturor candidaților incomozi prin excluderea acestora din competiția electorală și fără drept de apel din partea acestora; (c) schimbarea regulilor legate de competiția de alegeri după demararea acestora; (d) nesocotirea deciziilor forurilor de conducere de la acea vreme – Comitetul Director și Consiliul CPR ș.a.m.d.

Abuzurile însă nu pot continua la nesfârșit, iar lucrurile au început să se așeze. Nu este finalul drumului, pentru că lucrurile în justiție pot dura ani întregi, dar cred că ultimele piese / știri despre modul în care anumite instituții ale statului au început să analizeze comportamentele acestui domn merită a fi aduse la cunoștința publicului.

1. Comportamentul său abuziv, acela de a uza de funcția sa de Director General al CPR pentru a impune psihologilor clinicieni obligativitatea de a urma cursurile Institutului de Psihologie Judiciară pentru a dobândi competența profesională (inventată tot de el) de expertiză psihologică se pare că a ajuns sub vizorul DNA, actele respective fiind investigate și de către Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Detalii suplimentare pot fi identificate în articolul apărut în cotidianul Național sub semnătura lui Cătălin Tache (link...).

2. Probabil prea prins între multiplele sale îndatoriri de la acea vreme (student la specializarea Psihologie, ciclul Licență; doctorand la specializarea Psihologie; director juridic al CPR cu normă întreagă; președinte al Institutului de Psihologie Judiciară; negociator nelipsit din partea CPR la orice întâlnire cu instituțiile statului etc.), Iulian Laurențiu Ștefan a optat pentru “ocolirea” normelor etice de elaborare a tezei de doctorat, plagiind masiv din alți autori. Recent, Consiliul CNATDCU (Consiliul General al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare), în urma unei sesizări din 28.11.2016, a decis să propună Ministrului Educației Naționale retragerea titlului de doctor. Detalii suplimentare pot fi identificate în articolul apărut pe Hotnews: (link...).

Această decizie, de îndată ce va fi pusă în practică, nu va avea doar consecințe simbolice, definitorii pentru conduita morală a acestui personaj, ci va avea consecințe directe inclusiv asupra practicii sale profesionale, dacă aceasta a existat vreodată. Atestatul său în psihologie clinică, treapta de psiholog specialist, se bazează din perspectiva formării complementare pe acest titlu de doctor în Psihologie (neavând nici master, nici vreo școală complementară urmată).

Un individ ce joacă rolul de victimă a sistemului ar trebui, în primul rând, să dovedească o conduită morală ireproșabilă. Se pare că nu este cazul acestui domn. El a ales să sprijine un președinte trimis în judecată de către DNA în defavoarea forurilor de conducere colegiale alcătuite din zeci de colegi din întreaga țară. El a ales să uzeze de poziția de conducere pe care a avut-o pentru a-și impune propriile interese, îndeosebi prin intermediul IPJ-ului, însă aceste afaceri au ajuns acum să fie investigate de către instituții emblemă precum Inspecția Judiciară. El a ales deliberat să facă uz de fals, respectiv înșelăciune, prezentându-se încă în fața multor instituții publice ca fiind directorul general al CPR, deși recunoaște în subsidiar că a fost concediat, contestând în instanță această decizie. Nu în ultimul rând, decizia recentă a Consiliului General CNATDCU de confirmare a suspiciunilor anterioare de plagiat vine să completeze profilul i(moral) al acestei persoane.

Atât experiența Colectiv, cât și ceea ce s-a întâmplat în interiorul profesiei noastre prin ascensiunea acestui domn, demonstrează încă o dată, dacă mai era necesar, cât de important este să nu mai asistăm pasiv la astfel de derapaje. Numai așa vom avea o șansă reală de însănătoșire a profesiei noastre!

Cu considerație,